Daca nu putem face ce vrem, facem ce putem

Intr-un oras mic. Toata lumea se cunoaste ,te cunoaste. Orice miscare faci este aflata imediat. Distorsionata sau nu, cu inflorituri de toate chipurile. Afli fara sa vrei iar daca vrei poti sa stii si ce mananca  concitadinul tau de la capatul opus al orasului.
Intr-o localitate mica unde sunt mai multi pensionari decat tineri.
Nu iti vine inspiratia aici nici daca stai ore intregi pe langa cladirile deprimante si pe strazile care mai bine ar fi din pamant decat gropile din asfalt  in care nu mai vorbim ca poti sa iti rupi masina....poti sa iti rupi picioarele linistit, treaz fiind. De fapt aici nu iti vine sa scrii despre idei marete si ganduri pozitive. Aici iti vine o inspiratie bacoviana, ganduri de Fukushima sau Cernobil. Nu sunt departe de adevar avand in vedere ca depozitul de deseuri radioactive se afla doar la cativa kilometri de localitate. Centru national....wow!
Singurele "iesiri" din aceasta lume democrata si libera, facand din nou abstractie de drumurile bombardate( nici in cel de-al doilea razboi mondial nu au aratat asa, din surse sigure) sunt zonele adiacente, cele salbatice, turistice. Peisajele parca rupte de lume si mai libere si democrate decat orice oras inchis si trist. Daca vrei intr-adevar libertate te duci in vaile si pe muntii din jurul acestei depr(imari)esiuni. Le recomand din tot sufletul.
Acolo doar bunul simt si respectul pentru natura te ingradesc oarecum.
Daca vrei o evadare, aici e locul ideal.
As evada in fiecare weekend, doar ca vremea nu imi permite. Da....O data fugeam de salbaticie si doream industrializare....acum fugim in salbaticie sa scapam de ele.
Ganduri trecatoare dintr-un oras plictisit. Am vrea sa facem multe, dar putine ne gadila intelectual. Daca aici nu pot face ce vreau, in natura fac ce pot. Si da, pot sa ma destind si sa evadez, chiar daca unii te-ar considera salbatic si solitar. Asa vorbesc cei care sunt multumiti cu ce au, cei lamentabili, cei care nu au descoperit libertatea prin ceea ce avem.
"Libertatea in saracie e mai buna decat sclavia in puf"

What the fuck?

Wow! Am ajuns la un moment dat sa cred ca nu voi mai avea timp pentru mine. Tzzzzzrrrrrrrrrrr!
Si the fuck am ajuns sa am atata timp ca nu mai stiu ce sa fac cu el. Dar este atat de bine cand pierzi timpul degeaba dupa o saptamana de foc la servici,stres si alergatura.
Timpul este de cele mai multe ori dusmanul nostru.Costa bani, e din ce in ce mai putin si parca nu mai are stare, fuge din ce in ce mai repede de parca stie si el ca suntem in secolul vitezei.Dar, fara nici o legatura cu evenimentele anterioare din viata mea, timpul le vindeca pe toate.Absolut toate.Si atunci cand avem un calup de "publicitate" din partea timpului si ne hotaram sa il petrecem alaturi de cei dragi sau cine stie in ce mod relaxant sau nu :) il pretuim enorm. Orice clipa frumoasa, realizare personala sau nu dar care ne face viata mai frumoasa este binevenita si des amintita in discutiile cu cei din jur. Tind sa cred ca nu am ajuns atat de negativisti si deprimati incat sa uitam ca sunt si momente bestiale in viata noastra de care ar trebui sa ne readucem aminte cu drag,sa ne gandim mai des la ele pentru binele nostru decat sa stam tot timpul stresati si incordati, plini de griji si cu capul plecat. Nu imi urmati exemplul. Stresul, oboseala si alergatura mai "doboara si robotzii", vorba unui prieten din copilarie. Pe scurt, acum fix o saptamana am plecat la munte pentru o seara de relaxare completa.Serbarile zapezii, muzica buna,tzopaiala si zbenguiala, risipa de energie si ganduri negative 0. Dupa, credeam ca va urma un drum relaxant de noapte catre casa, exact cum am avut acum doua saptamani cand s-au celebrat serbarile pe partia vartop.Dar din nefericire, a urmat o noapte palpitanta la propriu. Palpitatii,senzatie de sufocare, stare de rau,vertij, mi-au amortit mainile si picioarele iar degetele mi s-au inclestat pe volan de parca erau stranse cu menghina.Eeee, din inconstienta am continuat drumul, prietenii din masina stiind doar ca imi e rau. Am ajuns in faimosul Nucet, unde am luat decizia ca nu mai pot si ca trebuie neaparat sa ajung la spitalul de acolo cu speranta ca imi vor da  ceva macar sa ajung pana la Stei. Ajuns acolo, abia cand am coborat din masina prietenii si eu, implicit, ne-am dat seama de starea in care ma aflam....A deschis nenea de acolo poarta, am ajuns cu chiu cu vai la el dar surpriza: nu tu medic, cica, nu tu perfuzii....Nah, sistemul din Romania. Frisoanele ma faceau sa par ca sunt posedat, atat de tare tremuram....I-am intrebat daca se mai urca cu mine in masina pana la Stei,pentru ca nu vroiam sa chem ambulanta.Au venit si cu chiu cu vai am ajuns acolo unde mi s-a injectat glucoza cu o doza buna de calciu printr-o branula bagata cu grija de o asistenta dragutza si la propriu si la figurat. Mi-am revenit si am plecat acasa unde am adormit tun.
Primul si sper eu ultimul episod de acest gen din viata mea. Si iata ca ajung la ideea de inceput. Acum imi fac un pic mai mult timp pentru mine, pentru relaxare, pentru ca merit si pentru ca am nevoie.Si e atat de bine!
What the fuck, chiar daca nu stiu ce sa fac cu el!
P.S. :Nu faceti greseala de a conduce intr-o astfel de stare. Incostienta nu inseamna eroism! Va sfatuiesc sa ramaneti acolo si sa chemati o ambulanta!!! Lesinul poate interveni oricand si un caz minor poate deveni un tragic accident!
P.S.2: Va sfatuiesc sa aveti tot timpul cu voi un tub de calciu efervescent de 1000....Just in case :)

Viata e un joc de noroc

Viata e un joc de noroc

Viata e o portocala

Daca nu o vei deschide

Vei ramane in buda comunala.

Nu fi atat de dur,

Moartea te poate fute

Asa ca linge-o in cur.

Intotdeauna pentru totdeauna

Zi: viata e o tarfa

Dar sa fi in top nu e tot una.

Nu mai fi atat de trist

Traieste-ti viata la maxim

Pana la al ei sfarsit.

Bea, fumeaza, fute

Tot ceea ce prinzi

Asculta si danseaza rock, frate!

La dracu cu cei pe care ii iubesti

Nu le mai da voie

Sa iti suga pula ca o mierlesti!

Asculta-ti instinctul

Cel jegos sau mai bine

Ia-ti curva sa iti frece capul.

Fa o calatorie cu ea

Fumeaza Mary-Joanna

Stiu ca iti place tarfa.

Fa sex cu mama ta

Termina-ti tatal cu un uzzi

Trimite-ti sora la mititica.

Spune-i sincer ca poate

Daca vrea sa fie o barbie

Sa suga pula si la parnaie.

Viata iti ofera o lamaie

Fa-o sa se umple de muie

Frate, da pe gat o tarie.

Da-i la naiba pe toti

Care te ineaca in manele

Fi tare, urmeaza sa tragi la sorti.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.

     Sa tip, sa arunc, sa sparg….Cu toate ca stiam de mult. E mai dificil acum ca e “oficial”. Mult mai dificil. Intr-un fel simt o eliberare. Dar e greu sa lasi ceva in urma, un trecut lung cu multe situatii frumoase. E dureros sa incepi sa uiti. E si mai dureros sa renunti la cineva la care inca tii si pentru care inca ai sentimente dar pentru care stii  ca nu se mai poate face nimic. No more rabbits in my hat to make things work. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi. S-a incheiat un capitol dar cartea continua. Asta e ceea ce unii numesc destinul. Important acum e sa ne concentram pe viitor, pe ceea ce a devenit prioritar pentru noi.

     Regretele nu isi mai au locul aici, acum. Timp destul a fost sa facem ceva, degeaba ne mintim ca poate se mai poate salva o ramasita. Chiar daca lucrurile nu se vor schimba foarte mult in ceea ce ne priveste, pentru ca in ultima perioada a fost cam tot asa, eu amic si tu amica, vom simti oarecum o oarecare urma de regret.

Nu pierdem nici unul nimic. Cu timpul toate au devenit de la sine si noi insine la fel ceea ce, intr-un final, suntem. “Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma”. Viata in cenusa sau pamant, raul in bine si invers si noi in prieteni.

     Chiar daca am sperat pana in ultimul moment nu neg faptul ca de la un moment dat, mi-am dorit clipa asta. Oricum era inevitabil. Am avut parte si de prelungiri, si de golul de aur si de penalty-uri. Atat doar ca le-am ratat.

     Future and past, past and future. Doua ecuatii simple: o necunoscuta si o rezolvata. Viitorul e necunoscut dar previzibil, de cele mai multe ori. Iar lucrurile oricum vin de la sine si e mai bine asa de multe ori. De aceea e simplu. Trecutul ne invata ceea ce sa facem sau nu in viitor. Asta pentru cei ce au urechi sa auda si ochi sa vada. De aceea e simplu.

     Nu mai are rost sa cautam vinovati sau sa ne autoinvinovatim. Lucrurile au venit de la sine, asa cum am mai discutat. Destinul nu a fost alaturi de noi.

     Focus pe ceea ce trebuie facut, nu pe ceea ce a fost. Chiar daca unele evenimente din trecut ne raman blocate in minte, le pastram undeva acolo si le vedem uneori in imaginatie, chiar daca nu putem trece cu vederea foarte usor ceea ce a fost, viata continua. Uita-te in jur si ai sa iti dai seama. Nimanui nu ii pasa. Fiecare are greutatile lui. Nu am murit unul fara altul si nici nu vom muri. Oamenii se mira, ne compatimesc si gata. Trec mai departe la inchisoarea lor.

     Imi pare rau!

     Mai departe, numai Dumnezeu stie ce va fi.

And that’s how it’s done!!!!

From now, I am your best friend. Till “next one” will replace me.

Short end

     Blame me, don’t blame you, just leave me alone. I don’t wanna be you any more, just wanna be me and myself.  What you have done I can’t forget, can say it’s not what I think but I know that in your mind was more than that. Call me stupid, call me jackass, but if I don’t know you who the fuck does!? Cause I know you better than you do. And you can tell it was nothing, but stripping and drinkin’ when I left you free it’s not called cheatin' on me but cheatin’ of trust. Cannot forget those moments and even if I forgave you then, I realized that my mind cannot pass over. It’s stuck on that picture made by your story with my imagination. And there should have to be the end. Where the fuck was my mind? Was thinkin’ with my dick, cannot explain it other way. It is not to late for “I just called to say I leave you, I just called to say that I don’t care”…I really don’t.

     Told ya: throw dirty words in me, step on me or blame me…It is not your fault, it’s mine, but now it’s over…let it rain over me or just let the grass grow above my cross but let my carry it myself and I.

     You said you have to carry your cross. Not with me. Now it’s my time to be the one. Do you understand? I am the one for me and the rest, but the rest are not for me.It’s just me, me ME!

     Hasta la vista, baby!!!

Cum mi-am petrecut de Revelion

     E un moment în care simt că am nevoie de cineva lângă mine. Spun că nu ştiu de cine. Cineva anume. Toţi cei de aici au pe cineva lângă ei. Eu am avut în fiecare an, acum nu mai am. Sunt prietenii şi doar atât. E  o limită până la care sunt foarte ok, dar de la un anumit punct simt nevoia de un gest, ceva, orice care să îmi arate că pot conta pe mângâierea cuiva în anumite momente. Da, de cele mai multe ori spun că sunt o fire solitară. Da, e adevărat, însă fiecare avem astfel de scăpări. Şi mai ales în astfel de clipe.

     E revelionul. Sunt cu prietenii mei la cabana unuia dintre ei. Dar, fără să expun un cuprins întreg de motive pentru care să caut alte scuze şamd, prietena mea, cu care sunt împreună de şase ani, nu e aici. Nu au trecut nici şase luni de la moartea mamei ei,e un motiv bun. Dar şi mai multe altele. Nu zic nimic mai mult decât că simţeam nevoia să fie aici, cu mine, chiar dacă relaţia noastră nu e pe un făgaş normal în ultima perioadă(ultimul an...) .

     E ajunul anului nou. În loc să îmi petrec timpul cu ea, scriu aceste rânduri pentru a mă confesa cuiva. Mie. Pentru că prin aşternerea pe foaie a unor gânduri, de cele mai multe ori mă consolez. Acum parcă nu e chiar aşa. Dar tot nu e rău. Mai bine decât nimic sau să îmi asmut prietenii asupra ei. Şi aşa relaţiile sunt tensionate. Înţeleg multe, dar schimbarea deciziilor de la o oră la alta e covârşitoare pentru mine. Mă omoară, mă fac să îmi doresc să am în acele momente puterea să zbor pe lună şi să stau acolo singur câteva zile(luni, ani) urlând.

     E seara dinainte de schimbarea anilor. Iar eu îmi iau gândul de la ceea ce înseamnă cuplu.Nu beau din această cauză, nu mă droghez şi nu îmi doresc  sinuciderea. Nu plâng, nu mă plâng şi nu fac altora zile negre cu poveştile mele. Mai simt doar câteodată nevoia de ea...acum, oricare ea...oricare ea ar putea să fie lângă mine şi să umple un gol. Un gol adânc, un crater de vulcan, un sentiment care trădează nevoia de ea. Hulim şi ne plângem de ea, dar uneori...chiar şi acum, ea îmi lipseşte. Îţi lipseşte şi ţie, pentru că ştiu că nu sunt singurul aflat în situaţia asta. 

     E un moment de acalmie. E un moment din multele în care vroiam să fi alături de mine. Chiar dacă mai rare în ultima perioadă sau nespuse pentru că nervii iau loc instantaneu puţinelor sentimente care au mai rămas, astfel de momente cântăresc greu. Nici nu ştiu cum să spun că mă simt. Trădat, expulzat, indezirabil, părăsit, uitat, abandonat? Toată stima şi respectul pentru deciziile tale! Dar la fel cum tu îţi expui motivele de a „nu” sau „da”, şi eu îmi expun motivele pentru mine.

     Vă doresc tuturor un an mai bun, multă sănătate şi dragoste!!!

Dă-o dracului de viaţă?

     Ai devenit inamicul tău. Te lupţi cu tine însuţi pentru a ieşi. Vrei dar nu reuşeşti să te rupi din tine şi să te priveşti din exterior. Ar fi cea mai bună soluţie, plus cea în care trebuie să dovedeşti că experienţa acumulată peste ani îţi poate reda sângele rece pe care odată îl aveai. Ai vrea să înveţi din greşelile altora dar ceva te împiedică să pui în aplicare ceea ce, o dată şi altă dată, spuneai altora să facă.
     Ai văzut că se poate, ai acumulat, ţi s-a mulţumit pentru sfaturi şi idei. Ai observat ratările, eşecurile şi slăbiciunile.Şi totuşi nu poţi să faci la fel?
     La rândul tău ai primit sfaturi, ţi s-a arătat că e mai mult rău decât bine, nu eşti orb şi simţi pe pielea ta că nu mai e nici o şansă. Şi totuşi nu faci ceea ce trebuie, ceea ce ştii că trebuie să faci, că e bine pentru tine; nu faci ceea ce de mult timp trebuia. Nu că nu vrei. Dar ce te împiedică? De regulă, când ceva sau cineva îţi creează un sentiment neplăcut de nesiguranţă şi poate, viitor eşec, sistemul tău de autoapărare scoate automat scutul antivirus şi armele anti-malware pentru a opri aceste atacuri. Problema ta e că acest Trojan a trecut de sistemele de securitate şi te roade pe interior. Te-a dezarmat şi nu mai ai cu ce să lupţi. Îţi trebuie un update de soft sau, cel mai potrivit, o formatare a sistemului. Toate partiţiile. Dar procesorul e unul slab, memoria e puţină, hard-ul e mic. De aceea probabil că procesul de formatare durează atât. E un început, se mişcă greu, dar e totuşi, un început.
     De ce înţelegi atât de greu că e mai bine acum decât mai târziu, când cu siguranţă damage-urile vor fi şi mai adânci? Nu trebuie să fi back-up-ul nimănui, nu mai ai voie să te laşi purtat pe aripile vântului uscat , care nu duce nicăieri. E timpul să fi ceea ce trebuie să fi, e timpul să iei viaţa în piept din nou şi să mergi pe calea ta, calea pe care o ştii a fi bună, drumul pe care trebuie să mergi pentru că aşa crezi de cuviinţă nu pentru că alţii merg pe el sau îţi bătucesc cărarea. Va trebui să tragi de unul singur, dând din coate, muşcând şi tăind în orice parte pentru a ajunge acolo unde trebuie şi vrei.
     Eşti un prost! Pentru că ştii să le dai altora sfaturi, dar nu poţi să le aplici şi în cazul tău. Te credeam deştept, descurcăreţ, dar eşti doar o umbră făţarnică ce îşi cunoaşte bine rolul şi îl joi la fel de bine. Ştiu, se aplică tuturor, dar de ce susţii că esti altfel? Vezi, acum că eşti sincer cu tine îţi dai seama că de fapt nu eşti cu nimic mai presus. Dacă îţi înfig toporul în fund tot sânge iese, nu iese aur sau minte.
     Aşa că ia atitudine si fă dracului ceea ce trebuie să faci! Taci din gură, concentrează-te şi joacă pe strada ta, în filmul tău şi în regia ta! NIMENI NU E MAI PRESUS DE VIAŢĂ, dar viaţa nu e mai presus de tine!
     Pentru că viaţa e aşa cum o faci.Mănânc şi rahat dacă trebuie pentru binele si bunăstarea mea.